Cetățeni de onoare

SERGIU COGÎLNICEANU

Sergiu Cogîlniceanu s-a născut și a crescut în satul Bravicea, raionul Călărași. Este vice-director general al unei firme de construcții din Chișinău.

Pentru calitatea de filantrop deține distincțiile: Ordinul Crucea Neagră (Polonia), Medaliile „Ștefan cel Mare” și „Alexandru Nevski” (Republica Moldova).

Dragostea față de locul natal îl face ca permanent să fie cu gândul și fapta la baștină. De-a lungul anilor, a contribuit financiar la reconstrucția fântânilor din sat, a apeductelor, mai multor poduri, la renovarea bisericii, a grădiniței, construcția Plăcii comemorative în memoria consătenilor – participanți la acțiunile de luptă din Afganistan (1978–1989), conflictul armat de pe Nistru (1991–1992), participanților la lichidarea consecințelor catastrofei de la Cernobîl.

Susține activitățile sportive, de caritate și culturale care se desfășoară la Bravicea, contribuind financiar la dezvoltarea localității cu peste 300 mii lei.

Titlul de Cetățean de onoare al satului Bravicea i s-a acordat „pentru contribuție substanțială la dezvoltarea comunității” (Decizia nr. 09/01 din 11 decembrie 2017 a Consiliului Local Bravicea).

 


Academicienii SVEATOSLAV și VSEVOLOD MOSCALENCO

Distinși savanți, cunoscuți în întreaga lume, s-au născut pe 26 septembrie 1928, în satul Bravicea, județul Orhei, România (Astăzi Republica Moldova).

Învață la școala primară din satul natal, apoi – la Liceul „B.P. Hașdeu” și la Liceul „A. Russo”; un an de zile (1944–1945) studiază la Colegiul național din Craiova. În 1946 au absolvit școala moldovenească nr. 2 din or. Orhei. În același an, sunt înmatriculați la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Fizică și Matematică, pe care o absolvă în 1951.

Primul a creat o școală științifică în domeniul teoriei semiconductorilor, iar cel de-al doilea – una în domeniul supraconductibilității, a fizicii corpului solid fiind reprezentant al Republicii Moldova la Institutul internațional unificat de cercetări în domeniul fizicii nucleare de la Dubna, fondat de 18 țări.

După facultate, Vsevolod Moscalenco a rămas la Universitate, iar fratele său a fost repartizat la Institutul Agricol… Sveatoslav Moscalenco și-a făcut doctorantura la Kiev, pe când fratele său – la Universitatea de Stat din Moscova, în școala renumitului savant Nicolai Bogoliubov. De altfel, în Uniunea Sovietică existau două școli de acest tip cu renume mondial: școala lui Bogoliubov și cea a lui Landau, laureat al Premiului Nobel. Primul se ocupă de semiconductori, iar cel de-al doilea – de fizica metalelor. Vsevolod Moscalenco a devenit doctor în 1958 și doctor habilitat – în 1976, iar fratele său a obținut aceste grade științifice în 1960 și, respectiv, în 1980. În 1970, Vsevolod este ales membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei și academician – în 1976, iar Sveatoslav – în 1989 și, respectiv, în 1992.

Cei doi savanți au predat la mai multe universități din lume: Italia, Germania, SUA etc. Când unul dintre ei se întoarce de peste hotare, cel de-al doilea pleacă la drum. Sunt invitați, de asemenea, la diverse conferințe internaționale și prezenți cu articole științifice în diverse reviste din lume. Sveatoslav Moscalenco, cel care conduce de aproape cinci decenii școala în domeniul teoriei semiconductorilor, a descoperit biexcitonul înaintea lui Lampert. În 2000, la Editura Cambridge University din Anglia, i-a apărut cartea „Condensarea Bose-Enstein a excitonilor și biexcitonilor și fenomenele coerente în optica excitonilor”, semnată împreună cu Davide Snoke, profesor la Universitatea din Pittsburgh.

Savanții Sveatoslav și Vsevolod Moscalenco sunt laureați ai Premiului de Stat. Ambii au fost distinși cu „Ordinul Republicii” și au obținut mai multe premii peste hotare.

Sursa: www.timpul.md

Prin Decizia nr. 10/05 din 16 mai 2003 a Consiliului Local Bravicea, se conferă titlul de Cetățeni de Onoare ai satului Bravicea, academicienilor–fizicieni, originari din satul Bravicea, Vsevolod și Sveatoslav Moscalenco.


GEORGE MUNTEANU – „o viață de om cum n-ar mai fi fost”

George Munteanu, profesor universitar, scriitor, critic și istoric literar român s-a născut la 14 aprilie 1924 în satul Bravicea, fostul județ Orhei, România.

Pentru consăteanul nostru, la fel ca și pentru foarte mulți basarabeni, nevoiți să i-a calea pribegiei din cauza evenimentelor istorice deloc prielnice pentru o copilărie fericită, istoria i-a oferit o lecție foarte dură.

După moartea părinților a fost crescut de un unchi care se stabilise cu traiul în România. În 1946 absolvă Școala Normală de Învățători din Cluj, iar la 1950 – Facultatea de Litere și Filosofie din același oraș. Între anii 1956–1960 este redactor la revista „Steaua”; între anii 1960–1968 – redactor la „Contemporanul”. Își continuă activitatea fiind Conferențiar universitar la Facultatea de Limbă și Literatură Română din București. Este lector de limba română la Universitatea din Montpellier (Franța) între anii 1969–1971. Devine Doctor în filologie (1973) cu teza Hyperion 1. (Viața lui Eminescu).

Debutează cu studiul „B.P. Hașdeu” (1963), publicând apoi volumul de articole „Atitudini” (1966); „Sub semnul lui Aristarc” (1975), „Introducere în opera lui Ion Creangă” (1976) și cursul universitar „Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici” (1980). Contribuția sa cea mai importantă o reprezintă „Hyperion 1. Viața lui Eminescu” (1973), pentru care i se va acorda Premiul „B. P. Hașdeu” al Academiei Române. Tot în sfera eminescologiei se integrează și volumul „Eminescu și eminescianismul: structuri fundamentale” (1987) și „Eminescu și antinomiile posterității” (1998).

Colaborează la România Literară, Luceafărul, Tribuna, Scânteia etc.

Nu l-am cunoscut personal, deși puteam să-l cunosc. Știu că și-a vizitat baștina prin anul 1999 dar a rămas înșelat în așteptările sale. Poate nici nu putea fi altfel… Plecase pe la vârsta de 6 ani. Nu putea ști cine îi sunt verișorii; când s-a întors peste aproape 70 de ani, aici nu-l aștepta nimeni, pentru că foarte puțini dintre braviceni știau pe atunci că George Munteanu devenise o personalitate marcantă.

Aflasem despre el după moartea lui, prin anul 2002, când citisem scrisorile Domniei sale trimise Dnei Nadejda Pruteanu, profesoară de limbă și literatură română în care scria: „Încolo, să știți că am rămas același ins simplu, cum m-au făcut părinții: naiv, cu suflet de copil, cinstit până la timiditate. Nu știu – și nu vreau – să cer mai mult decât mi se cuvine, ci mai puțin…”

Fiind departe de locurile natale, a fost urmărit permanent de tristețe. Scriitorul, istoricul și criticul literar Mihai Zamfir scria că „…George Munteanu a fost într-adevăr un om trist. De o politețe extremă și de o exemplară bună-creștere, el nu-și afișa tristețea și nu făcea paradă de ea; dar omul era de o tristețe adâncă, vizibilă, pe care nu și-o putea reprima și care aduna parcă o bună parte din melancolia lumii.”

Modestia Dumisale mi-a întărit convingerea, că un om adevărat nu se lasă cuprins de mândrie pentru ceea ce face, dar lasă alții să-i aprecieze munca. Chiar dacă această apreciere vine (de cele mai multe ori) după moarte.

George Munteanu rămâne a fi un exemplu de talent și muncă asiduă, dăruire și perseverență, profesionalism, modestie și curaj, inteligență și cultură, istorie și contemporaneitate.

George Munteanu și-a dorit să scrie o carte de memorii, îi găsise și titlul, un titlu la care ținea foarte mult: „O viață de om cum n-ar mai fi fost”.

La 8 noiembrie 2001, ziua în care viața l-a părăsit, Mihai Zamfir scria despre consăteanul nostru: „… ne despărțim de un simbol: George Munteanu a personificat onestitatea intelectuală aflată în luptă cu cea mai cumplită orânduire politică; dar onestitatea lui a ieșit, oricât ar părea de curios, învingătoare. Refugiindu-se în trecutul cultural, basarabeanul gonit din țara lui a reușit să străbată, cu fruntea sus, deceniile de ciumă și să nu scrie nici un rând de care să-i fie rușine.”

Prin Decizia din 16 mai 2003 a Consiliului Local Bravicea, lui George Munteanu, profesor universitar, scriitor, critic și istoric literar, originar din satul Bravicea, i se conferea titlul de Cetățean de Onoare al satului Bravicea post-mortem.

Biblioteca Publică din localitate poartă numele „George Munteanu”.

— Angela Zatic,
Director al Bibliotecii Publice „George Munteanu”, Bravicea

 

Ultima editare: 16-sep-2020